Fost dascăl şi fost inspector şcolar, Laszlo Tibor trăieşte şi se descurcă singur de mai bine de trei ani, fără să vadă nimic. La scurt timp după moartea soţiei sale şi-a pierdut vederea şi de atunci singurul său prieten şi ajutorul de nădejde îi este bastonul alb.
A absolvit Universtatea Babeş-Bolyai Cluj Napoca, secţia Filologie în 1964 şi a fost repartizat la şcoala din localitatea Dioşod. Timp de 24 de ani a fost profesor „de ţară”, iar din 1990 activitatea de dascăl a început să şi-o desfăşoare la Zalău. 12 ani a fost inspector şcolar la limba maghiară, iar problemele majore de sănătate au apărut imediat după pensionare, odată cu pierderea soţiei. De mai bine de trei ani şi-a pierdut complet vederea. Ironia sorţii a făcut a la vârsta de zece ani să-şi piardă vederea la ochiul drept. „Copil fiind, la joacă am găsit o grenadă, care mi-a expodat în mână. Aveam zece ani atunci, când mi-am pierdut vederea la ochiul drept. De atunci şi până acum trei ani am văzut doar cu ochicul stâng, însă acum... Mă descurc singur. Îmi gătesc, îmi calc şi îmi fac cumpărăturile singur”, povesteşte profesorul. Fără a avea niciun însoţitor sau altă persoană care să-l ajute, mărturişeşte că atunci când are nevoie să achiziţioneze câte ceva de ale gurii sau alte lucruri utile merge la un singur magazin, de tip ABC din oraş. Acolo vânzătoarele îl cunosc şi are încredere că nu-l înşeală.
Drumul până la magazin i-a rămas întipărit în memorie de pe vremea când vedea, iar ca să ajungă pe strada pe care trebuie să o traverseze se ajută de bastonul său. Atunci când aude zgomot sau apropierea unui automobil ridică bastonul alb şi înaintează. Nu odată i s-a întâmplat ca să încurce drumul spre casă şi jandarmii să-l însoţească până la domiciliu.
Striaţiile de la butonul de argaz, ghidul cel sigur
Îşi găteşte singur şi mărturiseşte că ştie că butonele de
