Într-unul din cartierele oarecare ale Oradiei, doi călugări fac, cu modestie, dragoste şi tenacitate, o adevărată lucrare de recuperare şi de afirmare a omeniei din fiecare persoană cu care intră în legătură.

Veniţi unul din Sălajul lui Iuliu Maniu, iar celălalt din Neamţul lui Ion Creangă, preoţii Florian Gui şi Mihai Fechetă au reuşit să adune în biserica lor din strada Cazaban o mulţime de credincioşi de toate vârstele, dar mai ales s-o facă o biserică vie, deschisă lumii, prezentă în viaţa comunităţii, atentă la nevoile ei materiale şi sufleteşti.

Patronată de o congregaţie al cărei principiu este "Faceţi binele totdeauna, răul niciodată, nimănui!", parohia e o "organizaţie" cât se poate de implicată social. Se îngrijeşte de un liceu, urmându-şi călăuza spirituală, pe Sfântul Luigi Orione, care spunea că tinerii sunt "comoara cea mai de preţ a familiei şi a societăţii" şi că "după modul în care sunt educaţi ei vor fi soarele sau furtuna zilei de mâine". Vara, aici vin învăţătoare care îngrijesc copii pe care părinţii nu au cui să-i lase când ei se află la serviciu, iar şcolile şi grădiniţele sunt închise. Tot aici, şi tot benevol, lucrează asistenţi sociali îngrijind bătrâni suferinzi de boli şi singurătate. Cei doi preoţi coordonează, de asemenea, o organizaţie de cercetaşi, cu care merg în tabere, învăţându-i că frumuseţea lumii a fost lăsată de Dumnezeu, iar datoria omului e s-o păstreze şi pe vârf de munte, dar şi în spatele blocului.

O dată pe lună, merg la groapa de gunoi, unde trăiesc cele mai de la marginea omenirii fiinţe umane, ducându-le haine şi de-ale gurii, şi tot o dată pe lună nu se sfiesc să aducă nefericiţii în propriul lor cămin pentru o baie şi o masă caldă. Toate izvorăsc din convingerea că nimeni nu trebuie întrebat dacă are un nume, o religie sau un crez politic, ci doar dacă are vreo suferinţă, întrucât "caritatea noast