Au săpat timp de trei zile, de luni până ieri, o groapă lată de doi metri, lungă de şase şi adâncă de 1,8 în cimitirul vechiului penitenciar-spital din Târgu-Ocna, dar nu l-au găsit. Au găsit scheletele altor trei deţinuţi politici, dar oasele lui Valeriu Gafencu, Sfântul Închisorilor, nu au ieşit la iveală.

“O să revenim înc-odată la anu’. Mai avem doar câteva locuri unde să căutăm şi poate, în al doisprezecelea ceas, îl vom găsi”, îmi explică la telefon arheologul Gheorghe Petrov de la Muzeul de Istorie Naţională a Transilvaniei din Cluj. E în maşină pe Oituz, în drum spre casă, cu Marius Oprea, coordonator CICCR, Horaţiu Groza, arheolog la Muzeul de Istorie din Turda şi Paul Scrobotă, arheolog şi director al Muzeului de Istorie din Aiud, împreună cu care dezgroapă, de ani şi ani, morţii neamului.

Cei patru s-au pornit să-l caute pe Valeriu Gafencu la cererea surorii acestuia, Valentina Gafencu. În urma documentării, ştiau că trupul lui Gafencu fusese înhumat, în februarie 1952, în apropierea penitenciarului din Târgu Ocna, în cimitirul situat lângă biserica ortodoxă cu hramul “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”. Ştiau şi că nu va fi o muncă uşoară. Sunt sute de morţi îngropaţi acolo. 54 dintre ei au murit între ‘52-’54 şi, fiind deţinuţi politici, au fost îngropaţi fără sicriu şi fără de cruce.

Mai apoi, în perioada ‘77-’97, penitenciarul s-a transformat în spital de nebuni şi peste 100 de bolnavi morţi în spital au fost îngropaţi tot în acel cimitir. După care, locurile de veci au revenit parohiei şi alţi morţi şi-au găsit acolo liniştea. Era clar o căutare a acului în carul cu fân, dar nu au stat nicio clipă pe gânduri pentru a-l găsi pe acela pe care Nicolae Steinhardt l-a pomenit mereu drept Sfântul Închisorilor.

Cei care nu au auzit numele acesta niciodată, şi probabil or fi mulţi, trebuie să ştie că Valeriu Gafencu este unul dintr