- Social - nr. 863 / 8 Septembrie, 2011 Se spune ca dupa cum arata cimitirul satului ai ocazia sa-ti formezi o imagine despre vrednicia credinciosilor din localitatea respectiva. La romani, potrivit traditiei, la sase saptamani de la trecerea in vesnicie se oficiaza Slujba Parastasului, fiindca, dupa patruzeci de zile sufletul raposatului ajunge la judecata primara. In Ardeal, familia duce la biserica, de dimineata un colac, o prescura si vin, iar dupa ce preotul slujeste parastasul, la iesire se da de pomana un pahar cu tuica din alcool dublu rafinat sau din fructe si o chifla sau o felie de cozonac. Recomandabil ar fi sa se acorde un pahar cu vin curat si o chifla, in ultima perioada existand preoti care impun sa se acorde vin, nu tuica. Apoi, familia, prietenii sunt invitati la o agapa crestineasca cu mancare si bautura din belsug. In Moldova, Oltenia si Muntenia obiceiul este asemanator, doar ca in loc de colac se aduce coliva, un fel de prajitura din grausor, cu mirodenii si dulciuri, iar dupa ce preotul o binecuvanteaza se imparte credinciosilor. In plus, in zonele respective se dau de pomana rudelor apropiate si prietenilor raposatului castroane, cani, linguri, furculite, haine. Romanii au un cult al mortilor mult mai dezvoltat decat la alte natii. De multe ori, din fudulie, sa vada lumea cat de mult a fost iubit decedatul, se exagereaza cu masa dupa inmormantare, organizata la caminul cultural, mai nou, la restaurant. Toate bune si frumoase, doar ca se uita esentialul. Mai concret, mergeti in majoritatea cimitirelor din mediul rural si veti vedea starea jalnica a acestora, gardurile de ingradire, daca au fost candva, sunt rupte, iar printre morminte creste iarba si balariile. In cel mai fericit caz, de "Ziua Mortilor”, in Sambata lui Lazar, familia raposatului iese la cimitir, aranjeaza mormantul, planteaza cateva flori, curata in jur, apoi din cand in cand