- Comentariu - nr. 863 / 8 Septembrie, 2011 … Sau arta de a vorbi, fara a spune nimic. Or, mai pe intelesul tuturor, purtatorii de vorbe goale. Acestia sunt, in esenta, politicienii romani. Sigur, pentru a vorbi minute in sir fara a spune nimic, iti trebuie oarece talent. Plus tupeu cat cuprinde. Capitol la care, sa recunoastem, nu suntem deficitari. Partea proasta a lucrurilor este alta: diferenta dintre vorbe si fapte este uriasa. Ceea ce, in mod curent, se traduce prin expresia: a minti cu nerusinare, cu varianta, fara a-ti crapa obrazul de rusine! Spunem toate acestea, deoarece politicianul roman vorbeste dimineata, inainte si dupa cafea, cu stomacul plin sau gol, la pranz si seara (mai ales, la talk-shov-uri), fara incetare. Nu conteaza ca domeniul in care peroreaza ii este strain, el vorbeste intruna, fie la tribuna Parlamentului (mai ales), fie in mass-media, ori, repetam, seara pe la televiziuni. Exemple? Cate vreti. Nu o data, am auzit din gura presedintelui Romaniei urmatoarele: "Doresc sa consolidam rolul Justitiei in Romania ca institutie independenta, nesupusa niciunei influente politice”. Aceasta placa uzata o tot auzim de vreo 20 de ani, cu "independenta” si "rolul justitiei”, iar cat de nesupusa este ea influentelor politice o simte (pe pielea proprie) numai cel care-i trece pragul. In plus, miile de procese (cauze) judecate la CEDO (si nu in Romania) spun si ele totul despre "independenta si impartialitatea actului de justitie!” Vorbe goale. Alt exemplu: premierul Emil Boc. Nu exista subiect, nu exista tema, fie ea politica, economica, sociala, culturala, fara ca liderul PDL sa nu vorbeasca minute in sir. Ca o "moara” stricata. Ca un agent de circulatie aflat in mijlocul unei intersectii. Cum insa, domnul premier a stat mult in preajma sefului statului a ajuns sa sarute docil mana stapanului si sa repete obsesiv (ca un papagal) orice declaratie a c