Noua sesiune parlamentară a început, luni, la Camera Deputaților cu dezbateri și luări de poziție tensionate legate de cazul Roșia Montană. E o temă pe care a impus-o societatea civilă (implicarea lui Traian Băsescu a fost, la rândul ei, una reactivă, la care s-a ajuns în urma pozițiilor venite dinspre societatea civilă – de la ONG-uri până la instituții sau fundații precum Academia Română, OAR, UAR, ICOMOS, Europa Nostra, UBB, ASE, Asociația cercetătorilor români Ad Astra, ARA, Pro Patrimonio, Heritage etc.). Faptul că Roșia Montană a ajuns subiect de dispută politică nu e un lucru rău în sine (regretabil e faptul că o asemenea dezbatere evită argumentele ori că se limitează la atacuri politicianiste, fără a intra pe fondul problemei). Parlamentul este una dintre instituțiile care au obligația să răspundă solicitărilor societății civile.
Scandalul din Camera Deputaților a pornit de la două proiecte de modificare a Legii Minelor nr. 85/ 2003. Unul referitor la modul în care o parte din redevența pe care o încasează statul român (5%) ar urma să fie virată direct bugetelor locale, iar altul legat de faptul că exploatările miniere ar putea fi efectuate doar de către companii cu capital majoritar de stat. Societatea civilă contestă însă puternic un al treilea proiect (proiectul Greblă-Rușeț), numit tot ”de modificare a Legii Minelor nr. 85/2003”, care, reprezintă, de fapt, o lege specială de expropriere (o analiză pe larg a acestui proiect puteți citit aici). Trecerea pe ordinea de zi a primelor două proiecte nu este, așadar, întâmplătoare – urmărind să consume energiile (deputaților și ale mass-media) legate de Roșia Montană pe aceste proiecte – înainte de a se ajunge la legea care doare cu adevărat, cea care prevede proceduri inadmisibile într-un stat de drept legate de expropriere, de protecția patrimoniului cultural și natural.
Și legat tot de Roșia M
