Chiar dacă provine din Maramureş, Emeric Dembroschi n-a fost dorit la FC Baia Mare, iar la scurt timp a devenit coordonatorul naţionalei României. El face parte din primii 15 golgeteri ai naţionalei din toate timpurile şi a adunat 27 de selecţii, fiind declarat „eroul de la Gudalajara“ de la Mondialul din 1970.

Şi-a dedicat toată tinereţea fotbalului şi, ajuns la vârstă a doua, n-a putut să se despartă de fenomen. Născut în Maramureş, la Câmpulung la Tisa, Emeric Dembroschi a antrenat echipe precum Poli Timişoara, UTA Arad, Reşiţa sau CFR Cluj, iar în prezent este scouter pentru Poli şi observator al Ligii Profesioniste de Fotbal, în Liga I. „N-aveam cum să renunţ la fotbal, este viaţa mea. Pentru Poli caut tinere talente care pot aduce într-o zi faimă fotbalului românesc, iar ca observator merg la toate meciurile. Încerc să mă implic în aşa fel încât fotbalul să devină ce era odinioară, când lumea era civilizată şi oricine putea veni liniştit la stadion“, povesteşte scouterul, acum în vârstă de 65 de ani.

Şi-a început cariera de fotbalist pe maidan

Ca orice alt copil, Emeric Dembroschi a început să joace fotbal pe maidan, alături de alţi tineri de vârsta lui. „Toată ziua eram pe câmp şi jucam cu prietenii mei. Atunci mă gândeam că dacă aş ajunge vreodată să joc la Baia Mare aş fi mare de tot. Nu mă gândeam vreodată că o să am aşa o poveste“, îşi aminteşte Emeric Dembroschi.

„Am început fotbalul la Sighet unde am şi stat trei ani. Apoi, de la Sighet, am venit la o selecţie la Baia Mare. Unul dintre tehnicieni mă observase, însă când antrenorul de atunci al echipei, Ştefan Onisie, a auzit de mine a exclamat: «Ce-i, mă, cu ăsta? Să-şi pună nişte cărămizi în buzunar să nu-l bată vântul». Şi m-a trimis acasă. După un an, evoluam deja pentru naţională“, îşi aminteşte fosta mare glorie a fotbalului românesc.

A debutat peste tot cu