- un comentariu la articolul domnului Baumgarten -
Jonathan Scheele, un bun cunoscător politic al României, a declarat în repetate rînduri – inclusiv de curînd, în aceste pagini – că România nu are „o viziune“, că, după părerea lui, acestei ţări îi lipsesc „obiectivele“ pe termen mediu şi lung. Din altă perspectivă, Emil Constantinescu era de părere că am avut un astfel de proiect cu bătaie lungă, început pe la paş’opt şi încheiat odată cu integrarea europeană: europenizarea şi modernizarea ţării. Ce facem însă mai departe? Ne continuăm „modernizarea“, sincronizîndu-ne şi recuperînd din nou decalajele recente. Bine, dar cum?
Un instrument insuficient, dar necesar, pe această cale, ar fi trebuit să fie Legea Învăţămîntului. Un instrument de modernizare nu doar a învăţămîntului, ci, pe cale de consecinţă, a întregii societăţi. Preşedintele ţării ne-a anunţat şi că această lege ar trebui să fie purtătoarea unei noi viziuni, „moderne“. Ar fi trebuit să fie, dar... n-a fost să fie!
DE ACELASI AUTOR A fost sau n-a fost? - despre societatea deziluziei Risipă fericită! Izmenele bătrînului domn Ciobanul şi expertul De ce nu? Păi, în primul rînd, deoarece partea ei de originalitate nu ne aparţine, ci este preluată tot din Occident, iar aportul nostru specific a fost în iscusita deturnare politicianistă a acestei originalităţi de împrumut. Iniţiatorii şi apărătorii ei se mîndresc însă cu prima parte şi proclamă – de multe ori cu o revoltătoare inconsistenţă – faptul că noua lege este „pe linie“, nu cu Partidul, de data asta, ci cu Bruxelles-ul. Spre viitor în zbor, deci!
Iată însă că suplimentul recent al Dilemei vechi despre această lege ne oferă şi argumentarea de cu totul altă natură a unui om (relativ) din interior şi care merită atenţia tuturor: articolul domnului Alexander Baumgarten: „Despre discernămînt, în cazul cercetării“. Lăsînd de o parte to
