Povestea tragică a lui Eugen Constantin Anghel (29 de ani) a creat un val de reacţii, la nivelul anului 2008. A fost primul român care, doborât de suferinţele crâncene la care era supus, i-a cerut preşedintelui Traian Băsescu, printr-o scrisoare deschisă, eutanasierea.

Eugen Anghel era internat la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa: suferea de ciroză hepatică şi era în imposibilitatea de a se deplasa. Solicitarea sa a fost respinsă, deşi tânărul a descris cu lux de amînunte chinurile cumplite pe care le îndura zilnic.

Anghel provenea dintr-un centru pe plasament unde îşi petrecuse primii ani din viaţă şi venise în Constanţa să îşi caute de muncă. A muncit în şantier până când boala l-a doborât. Locuia într-o casă dărăpănată, pe malul Portului Constanţa, împreună cu alţi orfani alungaţi din centrele de plasament.

„Vă cer imperios să acceptaţi eutanasierea mea. Sufăr de prea mult timp şi am depus nenumărate eforturi pentru a fi ajutat, dar, din păcate, nu mai suport această suferinţă inimaginabilă şi doresc să plec din această lume crudă şi nepăsătoare care nu vede suferinţa la care sunt supus din 2003“, scria Anghel şefului statului. El ăşi enumera bolile: ciroză hepatică virală B, insuficienţă hepatică cronică, icter, ascită, hernie ombilicală, hernie inghinală.

Deşi era pe lista de aşteptare pentru un transplant renal ştia că nu are nicio şansă, iar pensia de boală nu-i ajungea nici de calmante.

Cazul său a ajuns în atenţia reprezentanţilor Arhiepiscopiei Tomisului care s.au oferit să ajute şi să-l consilieze, astfel încât să renunţe la gândurile sale de a fi eutanasiat, ceea ce în ochii Bisericii echivala cu o sinucidere, unul dintre păcatele capitale.

Anghel a murit la finele lunii noiembrie. Pentru că s-a căit şi s-a spovedit, a fost înmormântat pe cheltuiala Bisericii, care îi face şi acum slujbe de pomenire.