Compozitorul CONSTANTIN SILVESTRI (1913-1969) şi-a început cariera dirijorală la pupitrul Orchestrei simfonice a Radiodifuziunii, în 1930. Preludiu şi fugă op. 17 nr. 2 reprezintă o lucrare de mici dimensiuni, în maniera neoclasică practicată în perioada interbelică. Intervine totodată dorinţa realizării specifi cităţii naţional folclorice, gândirea tonal modală având permanente referiri la elementele melodice, ritmice autohtone. Piesa are un tonus susţinut, limpede, o luciditate ironică. Zeno Vancea remarca "înlocuirea agregatelor acordice cu o conglomerare de sunete plăcute", agrementate cu ceea ce Nichita Stănescu numea "un răsfăţ antonpannesc"!
Concertul în la minor pentru vioară şi orchestră op. 82 de ALEXANDR GLAZUNOV (1865-1936), creat pe parcursul anului 1904, se detaşează de forma tradiţională: părţile se derulează fără întrerupere. Discursul sonor debutează în Moderato, tema principală pasionată, vibrantă aducând elemente din muzica ţigănească. Solistul este solicitat în evoluţii de virtuozitate dar şi în episoade cu lirism pronunţat care domină Andante-le (intim integrat în mişcarea anterioară, element de originalitate, de raritate în construcţia structurii concertistice). După o lapidară reexpoziţie, cadenţa (scrisă de compozitor) abundă în cromatisme. Finalul Allegro instalează o atmosferă dansantă, susţinută până la încheierea partiturii.
Lucrarea este strălucitoare, Glazunov fi ind un simfonist prin excelenţă, cu un deosebit simţ al culorii orchestrale. Instrumentist virtuoz el însuşi, compozitorul şi-a interpretat adeseori lucrarea în concert. Prima audiţie a avut loc la 15 februarie 1905, sub conducerea lui Glazunov, solist fiind violonistul
Leopold Auer, dedicatarul lucrării Simfonia a VI-a în la minor de Gustav Mahler (1860 – 1911), a fost oferită în primă audiţie la Essen în 27 mai 1906, sub conducerea compozitorului.