Adevărata cauză a tulburărilor alimentare nu sunt şabloanele de frumuseţe împuse de societate, ci vulnerabilitatea psihică.

Psihologii spun că influenţa acestor modele exterioare nu ar fi atât de puternică încât să declanşeze boli unor persoane sănătoase emoţional. Din punct de vedere psihologic, tulburarea de alimentaţie este doar o manifestare exterioară, un simptom al unei suferinţe cu care pacientul trăieşte fără să o conştientizeze. Potrivit psihologului Anca Munteanu de la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie din Bucureşti, tulburările alimentare nu pot fi prevenite. "Sunt manifestarea unei suferinţe inconştiente, dar care se exprimă printr-o suferinţă corporală, de aceea nu pot fi prevenite." Exerciţiul comunicării timpurii este singura cale de prevenţie a problemelor de ordin psihic. "Copiii trebuie încurajaţi de mici să comunice, pentru ca suferinţele lor, de orice natură, să nu ajungă să fie exprimate prin suferinţe corporale, nici când ajung adulţi", spune psihologul.

Bulimia şi anorexia, frecvente la adolescente

Refuzul mâncării, reducerea anormală a greutăţii corpului, teama continuă de îngrăşare, folosirea permanentă a unor tehnici de slăbit şi percepţia deformată asupra propriului corp sunt simptomele anorexiei, una dintre cele mai frecvente tulburări alimentare. Majoritatea cazurilor apar la adolescente, dar există şi un procent de 10 la sută de anorexici, în mare lor majoritate, bărbaţi tineri.

La polul opus este bulimia, o tulburare care presupune episoade compulsive de supralimentare. După ce bolnavul mănâncă exagerat începe să se simtă vinovat şi încearcă să-şi provoace vărsături, să consume laxative, să facă exerciţii fizice epuizante. Ca şi anorexicii, bulimicii sunt obsedaţi de aspectul fizic şi au respect de sine extrem de redus.

Frecventă la adolescenţi este şi situaţia contradictorie în care acee