Nu vă uitaţi prea bine la carnetul lui de partid, pentru că pedigree-ul lui politic e mai puţin important. Ar fi putut prea bine fi de la PSD, UNPR sau PNL – pentru cei care nu uită niciodată, salutări nepoatei doamnei Norica! – dar s-a întâmplat să fie de la PDL (partid oricum specializat în numărătoarea voturilor după ochi şi interese).

În prima sa zi în Parlamentul României, deputatul PDL Adrian Rădulescu – proaspăt ales în Piatra Neamţ – prin milostivirea baronului Pinalti – a trecut repede la acţiune, fără să aibă timpul necesar să se obişnuiască cu meniul de la cantina săracilor din Cameră sau să înveţe harta wc-urilor din întortocheata Casă a Poporului.

Soldat disciplinat partidului care i-a dat o funcţie la stat (fost secretar de stat în Ministerul Agriculturii până de curând), Rădulescu a votat senin (priviţi imaginile, cât de naturale sunt mişcările) la două mâini, în locul unui coleg absent sau ieşit la ţigară. Din prima zi, repet, semn că botezul lipsei de bun simţ nu cunoaşte nevoia de repetiţii. Cu câteva minute înainte, Rădulescu îi mărturisise colegei de la Realitatea TV că speră să nu fie pus în situaţia vreodată de vot dublu. Speranţa în cazul domniei sale a murit repede, subit, iar cuvintul “sper” ar putea fi tradus printr-un soi sinceritate, dacă nu ar fi altceva decât un subterfugiu pentru un şmecheraş.

Uitaţi-vă apoi la cât de frumos exersează o limbă de scândură, vorbindu-ne despre binele pe care vrea să-l facă alături de toată şleahta din jur pentru ţărişoară, pentru patria sa, pentru România.

Adrian Rădulescu nu e nimic altceva decât un ilustru reprezentant al noului val de politicieni cu care PDL sper să recâştige alegerile anul viitor, comasate sau nu. Nou val pe naiba!. E produsul perfect al unei clase politice predispusă mereu la găinării. Clasă politică care nu are nevoie de niciun fel de adaptare. Iar dacă vă î