E altfel. La ediţia a XX-a şi la 20 de ani după primul festival de după 1989, Festivalul "Enescu" se vede cu totul altfel.
Parcurgînd Şoseaua Ştefan cel Mare într-o duminică după-amiază, vedeam zeci de afişe cu „Magia există“ şi cu fumul colorat şi vesel care fixează vizual imaginea festivalului în acest an, o apariţie surprinzător de stilată printre zecile de afişe care murdăreau zidurile. Parcă poziţionarea acestor imagini lîngă celelalte care invadează Bucureştiul, lipite fără nici un discernămînt, nu se potrivea cu mesajul festivalului. Dar era, cu siguranţă, eficientă. Cred că, dacă s-ar face acum un sondaj serios în Bucureşti cu întrebarea „Aţi auzit de Festivalul «Enescu»?“, ar fi mult mai multe răspunsuri pozitive decît în anii trecuţi, cînd promovarea se petrecea doar în preajma sălilor de concert şi prin radioul şi televiziunea publică.
Din acest motiv, dar nu numai, cînd am vrut să scriu un articol în care să recomand ce concerte nu trebuie ratate, am constatat că la majoritatea nu mai sînt bilete. În consecinţă, aş putea recomanda cu o oarecare ipocrizie audierea live pe frecvenţele Radio România Cultural sau Radio România Muzical – depinde unde locuiţi – sau pe site-urile posturilor publice de radio, unde pot fi ascultate tot live majoritatea concertelor – aici au acces şi potenţialii ascultători din străinătate, dar şi o formulă nouă, vizionarea live pe site-ul www.tvr.ro sau pe site-ul www.festivalenescu.ro, a unora dintre concerte; mai precis, dacă deschiderea a trecut, a finalelor Concursului Internaţional de pian şi vioară şi a Galei Laureaţilor (pentru că drepturi pentru astfel de transmisii se obţin destul de greu).
În 2011, Festivalul „Enescu“ are cont pe Facebook, are o imagine clară, distinsă, cu stil, este colorat – aşa cum era, în realitate, de cîteva ediţii încoace, deşi afişul rămînea tot maro –, iar afişele celor şase