Crăciun, sală plină de beculeţe, brad încovoiat de globuri şi instalaţii, părinţi neliniştiţi şi bunici vigilenţi, educatoare agitate şi copii nerăbdători.

De fiecare dată îţi juri că la anul va fi altfel, mult mai simplu, cîteva cîntecele, o poezie, două, haine obişnuite şi instalaţii mai puţine. La urma urmei, Moşul e bun, generos, nepretenţios şi, cu siguranţă, şi-ar răsturna sacii cu daruri şi fără atîtea favoruri. Dar de fiecare dată, atmosfera din preajma Crăciunului – cu dorinţe, tradiţii, culori, costume, cîntece – îţi înfrînge orice urmă de rezistenţă, iar inima ta de educatoare se înmoaie în faţa visărilor cu ochii larg deschişi: va fi un spectacol extraordinar!

DE ACELASI AUTOR Moş Crăciun cu ATV Scriitori cu corp No comment Un proiect curajos Cu o oră înainte de spectacol, sala de clasă se transformă într-o cabină de machiaj şi costumat pentru treisprezece-paisprezece actori de 4-5 ani, care mai somnoroşi, care mai agitaţi sau mai speriaţi, care mai nedumeriţi. Aripile de înger s-au amestecat cu pelerinele de magi; paie din ieslea pruncului sînt împrăştiate peste rochiţe de zînă şi căciulile miţoase; micul Iosif o caută de zor pe Maria cu care trebuie să intre de mînă pe scenă; magii sînt supăraţi pe hangiu că a călcat pe darurile sfinte; Anul Nou e trist că n-a ajuns şi mami la serbare; păstorii strîng rîndurile şi încearcă să facă ordine printre mioarele rătăcite pe holurile grădiniţei, în căutarea lui Moş Crăciun; trupa de la „Pluguşor“ vrea biciuri şi buhaiuri adevărate.

Cu instructajul gata făcut – reguli de bună purtare pe scenă, dar şi pentru situaţii de „urgenţă“ –, artiştii încep spectacolul. Începutul e perfect: toţi stau la locul stabilit, costumele sînt întregi, decorul este nevătămat. Cu inima strînsă, dar cu zîmbetul pe buze, observi cum trecerea timpului lasă urme adînci peste întreaga scenografie, indicaţiile regizo