Inaugurarea sesiunii parlamentare de toamnă a reprezentat momentul în care puterea pe de-o parte şi opoziţia pe de alta au inventariat ceea ce fiecare dintre ele consideră a reprezenta priorităţile legislative absolute.

Astfel, pentru Partidul Democrat Liberal şi aliaţii săi, prioritare sunt rediscutarea constituţiei şi modificarea esenţială a acesteia, reorganizarea teritorial-administrativă a României şi organizarea viitoa relor alegeri, locale şi parlamentare, la aceeaşi dată. Pentru opoziţie, priorităţile par a fi cu totul altele: promovarea legii, deja depusă în parlament, prin care numărul parlamentarilor se reduce la 320 sau 325; promovarea unei legi care să interzică migraţia politică, construirea unui sistem, susţinut prin lege, care să asigure austeritatea campaniei electorale şi limitarea resurselor implicate în aceasta; în sfârşit, impunerea votului uninominal într-un singur tur.

Câteva constatări sunt necesare. În primul rând, cele mai importante dintre proiectele Partidului Democrat Liberal sunt cât se poate de teoretice şi aproape irealizabile politic. Astfel, reformarea sistemului constituţional într-un moment în care clasa politică şi societatea românească sunt mai divizate decât oricând este o adevărată utopie. Un guvern cu un sprijin popular atât de subţire (sondajele o arată) şi o susţinere parlamentară construită prin migraţie politică, deci o majoritate parlamentară care nu exprimă opţiunile electoratului, nu este îndreptăţit nici moral şi nici legal să provoace o schimbare atât de importantă. Din punct de vedere cât se poate de practic, este clar astăzi pentru toată lumea că niciodată o asemenea formulă nu va aduna votul favorabil al 66% dintre membrii parlamentului. Şi atunci, despre ce este vorba? Cu siguranţă este un simplu joc propagandistic, o încercare de a crea Partidului Democrat Liberal imaginea unei forţe cu ade