Investiţiile mici în cercetare, numărul mic de specializări şi de programe internaţionale au împiedicat instituţiile particulare să intre în top. Unii rectori dau însă vina pe stat, care îşi protejează propriile universităţi.
În topurile universităţilor internaţionale, cele particulare, mai ales din Marea Britanie şi SUA, se află pe primele locuri. În România, în schimb, toate cele 35 de instituţii private acreditate au intrat în ultima grupă valorică, potrivit clasificării anunţate marţi de ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu.
„Criteriile şi metodologia de evaluare au dus la un punctaj care le-a plasat sub ultimele din cea de-a doua categorie", explică profesorul Ştefan Vlaston, preşe-dintele asocia-ţiei EDU-CER. Unul dintre mo-tive este acela că univer-sităţile particulare nu au articole de cercetare indexate ISI (Institute for Scientific Information), pentru că mulţi dintre profesorii care fac cercetare predau ca asociaţi, dar au normă întreagă la facultăţile de stat, iar articolele cotate ISI sunt declarate la instituţiile de bază, explică Vlaston. Un alt motiv este că particularele au mai puţine specializări decât universităţile mari, care au obţinut punctaj mai bun la evaluare. Alte criterii după care s-a făcut clasificarea univer-sităţilor au fost relaţiile universităţii cu mediul extern, de la sectorul economic la programe interna-ţionale, şi capacitatea instituţională - de la dotările bibliotecii la management.
Deficienţi la cercetare
Că universităţile particulare s-au concentrat mai puţin pe cercetare recunosc şi rectorii acestora. „Avem două şcoli doctorale, avem invenţii şi inovaţii, dar nu avem activitate de cercetare avansată. Aceasta înseamnă foarte mulţi bani, dar noi am făcut alte investiţii", spune rectorul Universităţii Titu Maiorescu, Iosif Urs. „La baza clasificării a stat cercetarea ştiinţifică. O să ne îmbunătăţim şi no
