Într-o perioadă în care ajungi să îţi fie scârbă că trăieşti într-o ţară ca România, unde cetăţeanul de rând e călcat în picioare de toată lumea, de la vecin la preşedinte, locuitorii acestei foste frumoase ţări se încăpăţînează să înlocuiască optimismul cu pragmatismul necesar.
Indiferent căt de jos am ajuns, cât de evident e că suntem la marginea prăpastiei, noi o tot ţinem cu optimismul.
Cum era de aşteptat, boala asta nu exculde nici fotbalul românesc. După tragere la sorţi pentru Mondialul din 2014, corul iubitorilor de fotbal,precum şi al reprezentanţilor săi autohtoni, a căntat doar cântece de vitejie despre alungarea otomanilor şi hunilor de pe locurile fruntaşe ale grupei. Doar batavilor le-am fluturat batista albă.
Prea puţini s-au obosit să analizeze şi să ia în considerare terenul şi situaţia în care ne aflăm la începutul unei noi campanii.
Arma noastra secretă, mânuită de Banul Olteniei (Piţurcă), şi anume călătoria în timp (trecut) nu va mai surpinde pe nimeni, şi nu ne va ajuta cu nimic. Tactica cu "carul în poartă" am încercat-o fară cap pe timpul celei de a doua domnii a Banului, iar acum se pare că insistăm să o ducem la perfecţiune. Perfecţiunea săritului în prăpastie.
Adversarii noştri, în afară de valoare,rezulate,etc, beneficiază exact de elementele obligatorii ce nouă ne lipsesc tot mai mult: reformă, organizare şi continuitate.
În timp ce noi imbinam cu succes viteza melcului cu direcţia de deplasare a racului, olandezii, turcii, ungurii şi chiar estonienii, au pus mintea, braţele şi banii la bătaie, şi au perfecţionat, îmbunătăţit şi vindecat un sistem fotbalistic modern.
Şi cum cifrele nu mint, iată rezultatele recente:
OLANDA. Deşi nu prea mai avem ce argumente să aducem pentru patria fotbalului modern, nişte date nu strică: 8 victorii din 8 în preliminarii, plus un rezultat pe măsură, 1
