Trebuie să faci baie înainte să intri pe «Arena Naţională»!
Eopt dimineaţa. Beau o cafea şi trag din ţigară la McDonald's, în Gara de Nord. Nu singur. Alexandru mănâncă o omletă cu şuncă. De abia îşi ţine ochii deschişi. Mai este o oră până va trage la linie acceleratul de Galaţi. El va pleca, eu voi rămâne. Amândoi suntem turtiţi. Am fost la meci, România - Franţa, pe „Arena Naţională".
Îl întreb pe Alexandru cum e omleta. „Bună", mormăie şi mestecă. Adolescenţii ăştia sunt nişte animale ciudate. Nu ştiu ce este în mintea lor. Nici în mintea mea de adolescent nu-mi amintesc ce se învârtea în urmă cu 30 de ani. „Şi acum, în clasa a X-a, o să începeţi analiza matematică?", încerc să-l trezesc. „Da, o să continuăm şi cu funcţiile", îmi răspunde.
Trag din ţigară. Ce să-i spun lui Alexandru, ca să nu-l plictisesc, ca să-l conving că sunt un unchi memorabil? Să încep să-i spun că România - Franţa e primul meci de fotbal pe care l-am văzut pe viu, în nocturnă? Că n-am mai fost pe un stadion... Aş putea să-i zic, sorbind din cafea, că ultimul meci de fotbal pe care l-am văzut a fost FCM Galaţi - Dinamo, prin anii '70 (nu mai ţin minte anul, pentru că eram un adolescent tulbure la cap). Ploua cu găleata pe Stadionul Dunărea, dar eu m-am dus să-l văd pe Dudu Georgescu, care trebuia să bage cât mai multe goluri şi să ia „Gheata de Aur", mândria noastră naţională. Şi am tremurat trei ore în tribună, pe o bancă de lemn, înghesuit sub umbrelă de alţi microbişti, cu un ziar sub fund şi la ultimul fluier al arbitrului aveam pantalonii şi chiloţii fleaşcă. Da, Alexandru, Dudu Georgescu a băgat două goluri şi la sfârşitul campionatului a luat „gheata"! Îmi stăpânesc amintirea. Sigur, o să gândească despre mine că am ajuns un boşorog care trăncăneşte aiureli, iar eu vreau să fiu un unchi memorabil!
Alexandru mănâncă o lipie. „E marfă stadionul", mă forţez,
