La sfârşitul acestei săptămâni se împlinesc 10 ani de la cele mai grave atentate teroriste din istorie. Aproape 3.000 de oameni au pierit pe teritoriul celei mai mari puteri economice şi militare a lumii. Un fapt fără precedent, un moment al cărui dramatism a schimbat soarta lumii. Nimic nu mai este cum a fost din punctul de vedere al abordării de securitate. De la viaţa simplă a călătorului cu avionul, pus acum să treacă prin controale severe ce afectează confortul personal, până la modalitatea de supraveghere fără precedent a comunicaţiilor, indiferent că e vorba despre telefon sau email.
Paradigma e total schimbată şi, din păcate, povestea această cu supravegherea absolut justificată are şi o latură sumbră. O seamă de băieţi descurcăreţi în viaţă au preluat cu entuziasm aceste metode prin care se încalcă intimitatea persoanei în vederea supravegherii celor incomozi politic. Puterea de la Bucureşti nu face nici ea excepţie, dar consecinţele nu le vor putea evita, indiferent cât de îndepărtat va fi viitorul răspunderii lor.
Poate să pară un paradox ceea ce spun, dar privind aceşti zece ani care au trecut de la 11 septembrie 2001, totul a fost în beneficiul nostru. Din uriaşul necaz al Statelor Unite, România a profitat din plin. Am dat undă verde unei cooperări foarte extinse în plan militar şi de intelligence cu partenerii de peste Ocean, iar lucrul acesta s-a răsfrânt pozitiv şi imediat asupra integrării noastre în NATO. Reacţia necondiţionată a puterii politice din 2001 în a sprijini toate operaţiunile în cadrul războiului antiterorist a însemnat o inteligenţă şi foarte necesară carte de joc care am pus-o rapid pe masa deciziilor strategice. De atunci încoace,
s-a instalat o lungă şi foarte solidă tradiţie a operaţiunilor comune între serviciile secrete româneşti şi cele aliate, între Pentagon şi Ministerul Apărării de la Bucureşti. Ş
