- Editorial - nr. 863 / 8 Septembrie, 2011 Se vorbeste despre Kosovo, fosta provincie sarba de la granita cu Albania (de 11.900 kmp si o populatie de circa 2 milioane de locuitori, dintre care, acum, 90 la suta sunt albanezi, devenita stat independent), ca despre un model nou de promovare a separatismului si enclavizarii, in actualul context al evolutiilor statelor si natiunilor. Amatorii de autonomii trebuie sa stie ca nu sunt singurii in aceasta situatie. Conform documentelor ONU, la nivelul celor 192 de state exista 3.600 de grupuri etnice minoritare cu pretentii autonomiste si separatiste, iar daca s-ar da frau liber acestui procedeu ordinea mondiala ar exploda pur si simplu. Ca urmare, Kosovo este si va ramane un unicat si nu are la baza ca motivatie superioritatea etnica, ponderea de 90 la suta a populatiei albaneze, cum s-ar crede, ci este pur si simplu, daca vreti, o facatura americana. Umblati prin lume, strategii Statelor Unite ale Americii au pus de foarte mult timp ochii pe aceasta zona, din motive economice, dar si geopolitice, pentru ca ei doreau de foarte multa vreme, chiar imediat dupa Al Doilea Razboi Mondial, sa infiinteze in Europa cea mai puternica baza militara, de talia celei din Vietnam, locul potrivindu-li-se ca o manusa. Visul lor nu s-a putut implini atunci datorita intelegerilor de la Yalta, in urma carora Iugoslavia a intrat in sfera de influenta sovietica. Dar nu numai pozitionarea zonei i-a fascinat pe americani, ci si bogatiile pe care le detine subsolul acestei provincii, aparent sarace. Explorarile geologice au dovedit ca provincia Kosovo detine imense rezerve de lignit, estimate la circa sapte miliarde de tone, suficiente intregii Europe pentru 13 secole, la care se adauga cele mai mari rezerve de pe continent de zinc si plumb, precum si zacaminte auro-argentifere. Americanii le-au facut iugoslavilor inca de pe vremea lui Tito avan