Deşi în 1967 a fost iniţiat Simpozionul Internaţional de muzicologie, manifestare permanentizată în prezent, în ediţia din 1970 ideea unui astfel de demers a fost abandonată. În locul acestuia, cu prilejul aniversării a două sute de ani de la naşterea lui Beethoven şi având în vedere afinităţile speciale ale lui Enescu pentru marele clasic, Sectorul de cercetări al Institutului de Istoria Artei al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice şi Centrul de Studii George Enescu au organizat o masă rotundă pe tema George Enescu şi tradiţia beethoveniană. Tot datorită bicentenarului Beethoven, o primă caracteristică a acestei ediţii a fost prezenţa masivă a creaţiei titanului de la Bonn – 12 lucrări – în programele festivalului.

Printre personalităţile vieţii muzicale internaţionale care au concertat în 1970 pe scenele bucureştene s-au aflat Paul Badura-Skoda, György Cziffra, Henryk Szeryng, Mstislav Rostropovici, Nicanor Zabaleta, Jean-Pierre Rampal – care l-a înlocuit ca solist pe Valentin Gheorghiu devenit indisponibil în ultimul moment, Virginia Zeani, Paul Klecky şi André Previn.

Dacă în ediţiile anterioare gama instrumentelor soliste era redusă la pian, vioară şi violoncel, în 1970 se poate observa o mai mare diversitate. Pentru atingerea acesteia, organizatorii s-au orientat la vârf, invitându-i pe cel mai important harpist al vremii, Nicanor Zabaleta, respectiv pe legendarul flautist Jean-Pierre Rampal.

Probabil că cel mai important ansamblu simfonic invitat a fost Orchestra Simfonică din Londra, pentru care Sala Mare a Palatului s-a dovedit, evident, neîncăpătoare. Pe lângă aceasta au mai fost prezente Orchestra Teatrului de Operă şi Balet Mariinski din Sankt Petersburg, Orchestra Bach Gewandhaus din Leipzig, precum şi câteva formaţii camerale, dintre care se evidenţiază cvartetul american Juilliard şi Orchestra de cameră Gasparo da Salò. @