● Sunteţi un oaspete permanent al ultimelor ediţii de Festival George Enescu, aţi avut şi în acest context ocazia să dirijaţi câteva dintre cele mai mari orchestre ale lumii. Cum vedeţi colaborarea cu Orchestra Simfonică din Londra? Întâlnirea cu un astfel de ansamblu uriaş prin tradiţie şi reputaţie provoacă desigur, în egală măsură, bucurie şi... teamă, oricât de bun şi de experimentat este dirijorul căruia i se oferă această onoare, mai ales într-un asemenea context, un mare Festival internaţional.
● Festivalul George Enescu a ajuns în ultimii ani, cu adevărat, unul din cele mai mari şi mai prestigioase festivaluri ale Europei. A reuşit să aducă la Bucureşti orchestre şi interpreţi de mare prestigiu. Am dirijat, succesiv, în ultimii ani, între altele, Filarmonica Regală din Londra şi iată, a doua oară, Orchestra Simfonică londoneză, una dintre foarte marile orchestre ale lumii. A lucra cu această orchestră nu se leagă pentru mine de substantivul "teamă" ci de "responsabilitate". Cu atât mai mult cu cât dirijez Simfonia a VI-a de Mahler, una dintre cele mai complexe şi copleşitoare simfonii.
● După ce mulţi ani aţi fost dirijor asociat, din stagiunea trecută aţi devenit dirijor principal al orchestrei simfonice a Filarmonicii George Enescu. Ce presupune această schimbare de poziţie?
● De-a lungul timpului, în viaţa multor dirijori se petrec schimbări de orchestre şi de poziţii. Deocamdată, în privinţa dirijorilor şefi /principali ("Chief/principal conductor", "Chefdirigent") atât la Filarmonica George Enescu cât şi la Orchestrele Radio, s-au petrecut schimbări fără finalizări încă definitive.
● Discografia este o carte de vizită eficientă pentru un artist. După performanţa Integralei Enescu (8
CD-uri), editată de Electrecord si Olympia-Londra foarte bine promovată şi difuzată în întreaga lume,în ultimii ani mai semnaţi un CD cu
