Regionalizarea dictată din nou de şeful statului, Traian Băsescu, ca temă pentru acasă şi cu prilejul şcolii de vară a tineretului democrat-liberal de la Eforie s-ar putea transforma într-o semi-regionalizare, dată fiind agresivitatea UDMR în această chestiune.
Ce-ar putea însemna acest lucru?! De pildă, în judeţul Constanţa, din cele 59 de comune ar putea rămâne doar jumătate, localităţile urmând să se comaseze, iar el, primarul de ieri al comunei X, să devină mâine primarul localităţii X care va mai îngloba alte 2-3 poate 4 foste unităţi administrativ-teritoriale.
Prin urmare nu va aduce anul ce ar putea aduce ceasul pentru cei care astăzi se visează candidaţi peste oraşe, comune sau judeţe.
Pentru că Y s-ar putea să câştige alegerile categoric în comuna Z, însă cu siguranţă nu va fi votat în procent la fel de mare de cei din localitatea W care se va subordona în urma regionalizării comunei Z.
Nimic nu este bătut în cuie şi orice discuţie privind o candidatură sau alta rămâne în acest context prematură, cu sau fără acceptul Elenei Udrea. Probabil acesta este şi motivul pentru care deocamdată filialele locale ale partidelor politice au refuzat să mai arunce banii pe fereastră, pentru că sondajele de opinie comandate în această perioadă nu pot fi considerate decât o mare pierdere de timp şi de bani. Un prim pas în punerea bazelor regionalizării a început la nivelul instituţiilor statului, unde în perioada imediat următoare vor fi susţinute concursurile pe post pentru directorii care fuseseră numiţi interimari sau cu delegaţie. Vor urma discuţiile aprinse din coaliţie cu privire la comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare şi cel mai probabil un nou sistem de alegere a deputaţilor şi senatorilor, 300 la număr, din viitorul Parlament de la Bucureşti. Unii vorbesc de proporţionalitatea mandatelor, alţii de obţinerea unei majorităţi puterni
