Zvonul in general, şi cel politic în particular nu a fost inventat în perioada comunistă. O privire îm istorie ne duce către cuvintele lui Constantin Rădulescu Motru care în 1910 spunea: Nu există în lumea civilizată o ţară unde se spune şi lumea spune să aibă o mai mare importanţă decât în ţara noastră

Zvonul in general, şi cel politic în particular nu a fost inventat în perioada comunistă. O privire îm istorie ne duce către cuvintele lui Constantin Rădulescu Motru care în 1910 spunea: Nu există în lumea civilizată o ţară unde se spune şi lumea spune să aibă o mai mare importanţă decât în ţara noastră.

Ce este un zvon?

Primul care a analizat zvonul din punct de vedere ştiinţific a fost americanul Robert H. Knapp care în 1944 într-un studiu numit O psihologie a zvonului definea zvonul ca fiind o informaţie difuzată public despre un subiect de actualitate, fară a fi verificată. Knapp a identificat trei caracteristici ale zvonului :

1. O manieră specială de transmitere : de la om la om, pe care orală

2. O funcţie proprie de satisfacere a nevoilor

3. Un conţinut informaţional

Leo Postman si Gordon Allport au încercat desemenea definirea zvonului, pe baza unui experiment făcut în 1947. Experimentul presupunea retransmiterea unei informaţii pe cale orală în rândul a şapte subiecţi. Cei doi cercetători au ajuns la două concluzii majore : 1. după 6-7 retransmiteri 70% din informaţie este pierdută. 2. partea cea mai importantă este pierdută după primele retransmiteri. Pe baza acestui experiment cei doi au putut trasa 3 reguli definitorii pentru zvon :

1. Leveling (Nivelarea) – are loc după pierderea informaţiei din primele retransmiteri când aceasta se stabilizează la un nivel de 30%

2.Sharpening (Acutizarea)– este complmentară nivelării şi apare în funcţie de interesele specifice fiecărui grup analizat.

3.