Românii au învăţat să consume cu voluptate beneficiile investiţiilor publice de anvergură pe care tot ei le plătesc
La meciul de fotbal România – Franţa, 55.000 de oameni s-au bucurat, decent (fără violenţe şi evenimente penibile, fără covoare de seminţe şi mormane de mucuri de ţigări sudate, fără tării strecurate-n pungi înfăşurate peste brâu) de binefacerile civilizaţiei. Fiindcă asta-i de remarcat, la rece, dacă nu cauţi pete-n Soare, la o zi după eveniment.
Locuitorii unei ţări europene a mileniului trei au început, în sfârşit, să se înfrupte cu voluptate din nişte investiţii de mileniul trei, făcute pe banii lor şi, într-un târziu, finalizate. Românii arată că, dincolo de patimile politice şi fotbalistice, pot şi ştiu să (şi) trăiască.
Da, i-a enervat gazonul mizerabil, da, le-a părut rău că nu am putut să ne învingem complexul de veşnic înfrânţi în faţa francezilor, da, nu le-a convenit că ai lu’ Boagiu au închis metroul cu o oră mai devreme decât au anunţat, ca să-i mai facă o mizerie lui Oprescu. Dar au fost la meci, pe Arena Naţională, ca la spectacol. Fiindcă, în definitiv, asta a şi fost. Un spectacol de sunet şi lumină şi un recital al decenţei. Pe care, atunci când au avut la ce să răspundă, au întors-o celor care le-au oferit-o...
Românii au învăţat să consume cu voluptate beneficiile investiţiilor publice de anvergură pe care tot ei le plătesc
La meciul de fotbal România – Franţa, 55.000 de oameni s-au bucurat, decent (fără violenţe şi evenimente penibile, fără covoare de seminţe şi mormane de mucuri de ţigări sudate, fără tării strecurate-n pungi înfăşurate peste brâu) de binefacerile civilizaţiei. Fiindcă asta-i de remarcat, la rece, dacă nu cauţi pete-n Soare, la o zi după eveniment.
Locuitorii unei ţări europene a mileniului trei au început, în sf
