Sebastian Lăzăroiu demonstrează pe zi ce trece mai mult că e depăşit de actuala sa funcţie, de ministru al muncii, şi nu m-aş mira să regrete timpurile când, stând comod la Cotroceni, ticluia basme sau creiona scenarii de manipulare a publicului. În postul actual trebuie să elaboreze nu cimilituri, ci politici coerente şi fezabile şi apoi să le argumenteze logic şi convingător în faţa opiniei publice, a populaţiei, spre a o determina - ceea ce e o misiune imposibilă - să accepte că trebuie să suporte în continuare, fără crâcneli, acţiunea guvernamentală, bazată în exclusivitate pe ceea ce organismele ONU apreciază ca fiind o catastrofă pentru dinamica economică: austeritatea excesivă dublată de absenţa măsurilor de relansare a producţiei şi consumului. Mai trebuie Lăzăroiu, ca orice membru al Executivului, să dea samă şi explicaţiiParlamentului. Pentru că aşa zice Constituţia, Parlamentul controlează Guvernul, nu invers. Convocat la Comisia de muncă a Camerei Deputaţilor, onorabilul şi-a dat iarăşi în petic. În loc să răspundă clar şi deferent la întrebări, chiar dacă erau incomode,Lăzăroiu s-a zborşit ofuscat şi dispreţuitor la parlamentari, cerându- le să fie fericiţi că a catadicsit să vină Măria Sa în Dealul Spirii şi nu a trimis un simplu secretar de stat. Ca şi cum le-ar fi dat peste nas parlamentarilor, avertizându-i că un ministru nu-i de nasul lor, ei nu se pot ridica decât cel mult la nivelul unui valet. Apropo de astfel de aroganţă, aduceţi-vă aminte cu câtă sfidare îi privea Elena Udrea, chemată la o comisie, pe parlamentari, plecând nerăbdătoare şi ordonându- i unui adjunct pe care-l luase cu ea să-i ducă mapa: “Domnule secretar de stat, chemaţi liftul!”.

Lăzăroiu nu-i nici barem original. Sunt câţiva ani de când Puterea Executivă, în cap cu preşedintele şi cu premierul, ridiculizează Parlamentul, tratân- du-lca pe o turmă de berbeci, ori ca pe