Din 11 milioane de romani apti pentru munca, peste 2 milioane nu muncesc si nici nu incearca sa se re-profesionalizeze

I se zice "venit minim de insertie", tradus din termenul francez RMI (revenu minimum d'insertion) si vrea sa spuna ca e vorba de un calcul aproximativ, la limita posibilitatilor actuale ale guvernului, prin care se estimeaza amarata suma de bani pe care trebuie sa o ai in buzunar ca sa te poti considera "introdus", "inserat" in societatea oamenilor, nu tinut pe dinafara ei. Actualul guvern roman vrea sa adune laolalta toate ajutoarele sociale existente - alocatii pentru familie, pentru situatia monoparentala, pentru incalzire sau altele care incercau sa corecteze hibele nenorocului social -, si sa le centralizeze sub respectiva denumire. Intentie laudabila, desigur, dar insuficienta. Laudabila, fiindca incearca sa corecteze o realitate statistica scandaloasa: constatarea ca in ultimii cinci ani ai deceniului trecut sumele pentru prestatii sociale s-au dublat sau aproape s-au triplat in Romania, fara sa beneficieze insa de ele tocmai familiile cele mai nevoiase. Dar insuficienta, fiindca nu vine si cu masuri care sa controleze cum sunt folosite acele ajutoare sociale si cum ar putea sa fie impozitati efectiv cei care se strecoara printre lacunele legii, profitand si de indolenta aparatului fiscal, care nu-si face datoria. Din 11 milioane de romani apti pentru munca, peste 2 milioane nu muncesc si nici nu incearca sa se re-profesionalizeze. Nici daca am avea sub picioare petrolul Golfului Persic nu am putea continua sa-i subventionam corect pe toti acesti chiulangii care nu pot pretinde sa fie infiati pe tot restul vietii lor. Apoi, daca niste parinti aberanti folosesc banii pentru scolarizarea copiilor ca sa-si tranteasca noi turnuri la "palatul" de pe ulita, acea indemnizatie nu si-a atins scopul. Asistenta sociala inseamna si pedagogie n