Cupa Mondială la rugby stă să înceapă. La ora 11.30, la Auckland, se dispută meciul de deschidere, Noua Zeelandă – Tonga. Gazdele sunt mari favorite. Au în spate o istorie îndelungat, un palmares pozitiv cu toate celelalte reprezentative cu care au jucat, precum și o echipă de vis. Așa cum au avut mai mereu la turneele finale.

Creditată cu prima șansă la câștigarea Cupei ”William Webb Ellis”, selecționata All Blacks se prezintă, însă, la competiție după două eșecuri neașteptate, ambele suferite în Tri-Nations. Mai ales acel 20-25 cu vecinii australieni a deranjat foarte tare, el fiind sinonim cu pierderea trofeului în principala competiție inter-țări din Sud.

În Noua Zeelandă, țară cu numai 4,33 milioane de locuitori, rugby-ul este cel mai popular sport. Există, desigur, și fotbal, și baschet, și canotaj, însă nimic nu trezește o atât de mare emoție precum jocul cu balonul oval. Tocmai de aceea, neozeelandezii își doresc foarte tare să recâștige titlul mondial, cel pe care l-au obținut în 1987, la prima ediție, dar pe care l-au ratat mai apoi de fiecare dată.

All Blacks pe patul de moarte: ”A fost eseu valabil!”

Rugby-ul a ajuns în Noua Zeelandă prin filiera britanică. În 1860. Se știe și numele celui care a fost ”vinovat” de contaminarea acestei țări insulare cu microbul oval: Charles John Monro. Primul meci s-a disputat în 12 septembrie 1870, între două echipe din Nelson și Wellington. Iar prima federație regională a apărut în 1879, Canterbury Rugby-Football Union. În 1884, echipele neozeelandeze își încep turneele victorioase prin lume. Cea dintâi a poposit în Noua Galie de Sud, provincia australiană. A jucat opt meciuri și le-a câștigat pe toate.

Federația Neozeelandeză de Rugby (New Zealand Rugby Football Union) a fost fondată în 1892, însă reprezentanții din Canterbury, Otago și Southland au aderat abia dup