Penibil momentul intonarii imnului national de catre Marcel Pavel, la meciul cu francezii. Brusc, numele "Traian" a devenit semnalul la care masele s-ar putea trezi fluierand sau, dupa caz, huiduind.

Marcel Pavel spune ca varianta pe care a cantat-o in fata publicului de pe Arena Nationala i-a fost inmanata de FRF. Solistul a fost doar un simplu executant care, conform contractului si direct proportional onorariului, si-a dus la indeplinire misiunea ceruta de cel care l-a platit.

Nu cred nici ca a uitat versurile, dupa cum se vehiculeaza in presa, nici ca ar fi facut de capul sau o asemenea omisiune. Pentru a putea defini contextul in care a avut loc incidentul de marti seara trebuie sa ne intoarcem putin in timp.

La vremurile in care, cuprinsa de o euforie de inteles, Elena Udrea decreta, din mijlocul unei scene, in fata audientei involburate, ca noi suntem "urmasii lui Traian... ai lui Traian Basescu". Precum o semeata absolventa a unei facultati crestine, pe care acum Funeriu a cam pus-o la coada clasamentului calitatii universitare, doamna Udrea a tinut parca sa ne aminteasca de unde ne tragem.

Sa nu cumva sa ne uitam radacinile crestine, pornite de la Adam si Eva, si sa credem in aberatiile darwiniste. Stim ca Traian, imparatul roman, s-a dus de mult, dar cum naiba sa fim noi urmasii lui Traian Basescu ca, Doamne Fereste, domnul presedinte este inca printre noi. Aceasta gafa a Elenei Udrea a ramas adanc intiparita in memoria maselor, iar vremea l-a coborat pe Traian de la statutul de imparat la cel de muritor.

Timpul s-a scurs repede, PD-L a trecut cu tavalugul prin criza, iar Traian Basescu nu mai are aceeasi pofta de a se prezenta in fata maselor. Ba ne vorbeste de pe partie la inceput de an, ba se scuza ca nu mai iese sa ne vada in fata, ca oricum stie ca-l fluieram.

Totodata ne abureste,