Cineva spunea că cel mai grav efect al crizei asupra băncilor româneşti este acela din zona resurselor umane. Fiind nevoite să se restructureze şi să reducă personalul, din bănci au fost daţi afară oameni buni, dar fără pile, în locul lor fiind promovate rubedeniile sau relaţiile şefilor. A căror performanţă se poate vedea cu ochiul liber. Un exemplu edificator ne oferă cazul doamnei P.M., relatat cu năduf, vecin cu exasperarea.

În 15 iulie, domnia sa s-a adresat sucursalei BCR din Mihai Bravu, unde a depus o filă de CEC pentru plata unei sume dintr-un depozit deschis la o bancă franceză. Nu făcea pentru prima dată treaba asta. O urgenţă determinată de necesitatea unui diagnostic mai exact decât cele pe care le obţinuse în ţară, la o clinică din Franţa a făcut să fie nevoită să retragă o sumă din cont. De regulă, o astfel de operaţiune nu dura mai mult de 30 de zile. De data asta cele 30 de zile au trecut fără a primi nici un răspuns. La Sucursala din Mihai Bravu i s-a spus că n-a venit niciun răspuns de la Centrală. A contactat banca din Franţa, de unde a aflat că aceasta primise solicitarea de retragere, dar fără documentul aferent ce cuprindea datele de identificare. „Luaţi legăura cu centrala!”- i s-a recomandat de la Sucursală. La Centrala BCR a primit sfatul să mai aştepte. Au trecut 50 de zile, data programării consultului se apropia vertiginos, aşa că şi-a mai încercat odată norocul la Sucursală. „Noi n-avem nicio vină! CEC-ul dv. a fost pierdut de DHL!” - i s-a spus abia acum. „Şi eu ce fac?”. „Păi trebuie să declaraţi CEC-ul pierdut!”.”Păi de ce să-l declar eu? Voi, banca l-aţi pierdut!”.”Atunci completaţi o altă filă de CEC şi reluăm operaţiunea. Dar va dura!”- i s-a răspuns cu nesimţită nonşalanţă. Adăugându-se (culme a tupeului): „ Se poate şi mai repede, dar procedura va fi mai costisitoare.” „Speţa dv. ne depăşeşte. Aşa ceva nu ni s-a mai întâmp