Mulţi ar spune că lumea de azi ne bombardează cu SEX. Încă de la 14 ani, dacă nu vorbim deschis despre EL, nu avem nicio şansă să devenim vedetele şcolii.
Mai târziu, la serviciu, discuţiile despre SEX, între colege, întregesc lunga pauză de cafea, iar la 40 de ani, singure sau într-o relaţie nemulţumitoare, mai-mai că am trage cu ochiul la colegul mai tânăr care ar putea fi o partidă bună, de SEX, evident. Iar goana aceasta de a arăta cât de dispuşi suntem să comentăm orice, oricând şi oricum, doar să fie despre SEX, continuă la nesfârşit. Totul despre SEX.
Specialiştii însă m-au uimit în încercarea mea de a identifica vârstele sexului. Într-o discuţie cu prietenii am căzut de acord că perioadele sexului sunt multe, dar cu siguranţă între 15 şi 70 de ani. Şi oare nu uităm ceva?
Sexologii spun că da. Se pare că uităm perioada în care privim pe gaura cheii în camera părinţilor, momentele stânjenitoare în care cei mari schimbau rapid canalul atunci când apărea o scenă de sex într-un film. Am putea spune că uităm chiar şi momentul decisiv în care am aflat că ei sunt băieţei, iar noi suntem fetiţe şi în care începe fascinaţia pentru SEXUL opus. Cred că aveam 3 ani când am început să-i analizez discret pe ei. Nu ştiu câţi ar trece la capitolul „vârstele sexului" perioada copilăriei. Dar sunt sigură că încă mai păstrez ceva din discreţia de atunci în modul în care îi privesc pe ei, maturii de acum. Aşa cum sunt sigură că timiditatea copilăriei a crescut şi ea şi s-a transformat într-un strop de timiditate în intimitate.
