Joia trecută, ziarul nostru le dezvăluia cititorilor bucureşteni una dintre cele mai dubioase afaceri cu bani publici derulate vreodată de Primăria Capitalei.

E vorba de închirierea sediului de pe splaiul Dâmboviţei unde, de vreun an şi ceva, s-a mutat instituţia condusă de „independentul” primar general Sorin Oprescu.

Pe scurt, povestea sună aşa: nu la multă vreme după ce a fost ales, dom’ doctor a dat sfoară-n ţară că vrea să reabiliteze clădirea istorică de lângă Cişmigiu, în care funcţiona de la jumătatea secolului trecut administraţia locală.

Zis şi făcut. Nici n-a deschis bine gura edilul-şef că, în plină criză imobiliară, apărea deja prima ofertă. Care a şi fost acceptată. Evident, fără licitaţie.

Chiria cerută de proprietarii greci ai respectivului bloc de birouri – nici mai mult, nici mai puţin de nouă milioane de euro pe trei ani – era de ajuns pentru a construi un imobil nou-nouţ.

Consilierii au votat cu ochii-nchişi propunerea, după ce Oprescu le-a dat asigurări că, de fapt, contractul va fi de “leasing financiar”. Mai pe româneşte, suma reprezentând chiria trebuia să fie transformată în rate, iar în cele din urmă noul sediu ar fi rămas al Primăriei.

Ce s-a întâmplat între timp arată însă că totul a fost o păcăleală. Întâi pentru că banii plătiţi în conturile grecilor nu sunt altceva decât chirie, ba mai mult, chiriaşii au refuzat să-şi exercite “dreptul de preempţiune” atunci când clădirea s-a vândut în 2010.

E drept, vânzarea pare o tranzacţie de faţadă, căci cumpărătorii sunt aceiaşi greci, ascunşi în spatele unei firme “off-shore” din Cipru. Miza putem presupune că sunt cele două credite bancare obţinute de proprietari, totalizând 11 milioane de euro. Datorie acoperită în proporţie de aproape 90% de chiria percepută de la Primărie.

Doi la mână, instituţia condusă de primarul general a fost n