Augustin Cupșa,
Profesorul Bumb și macii suedezi
București, Editura Cartea Românească, 2011, 154 p.
Profesorul Bumb şi macii suedezi este o carte scrisă cu o siguranţă de veteran al literaturii, deşi autorul său este doar la al doilea volum de proză. Scriitura lui Augustin Cupşa, şi asta s-a văzut încă de la Perforatorii, nu seamănă cu nimic din literatura tinerilor scriitori români contemporani. Nu autobiografism, nu autenticism, nu mizerabilism. Realitatea din povestirile sale este filtrată printr-o imaginaţie bogată, printr-o cultură solidă şi, deloc neimportant, printr-o experienţă cotidiană de medic psihiatru care-i asigură o viziune cu totul aparte, cumva din interior, asupra minţii omeneşti.
Cele cinci texte care alcătuiesc volumul au subiecte şi tonalităţi variate: în primul, care dă titlul volumului, profesorul Bumb, un cercetător cândva genial eşuat în alcool, împreună cu prietenul său Furtunache îi joacă o festă Olgăi, o studentă voluptuoasă cu care avusese ceva legături; în Munţii de neon, eroii se întorc de la nunta dintre un poliţist mediocru şi o fiică de colonel, „fata de la meteo” care nu ratase nimic din „fişa postului”, precum pozatul în reviste de adulţi ori fugitul de acasă pentru aventuri cu bărbaţi dubioşi. În Uşor cu metroul prin Bucureşti. Eva la Mijloc, trioul format din cuplul de bătrâni Eva-Aşiel şi prietenul lor de-o viaţă, Paul, merge cu metroul la aniversarea unei prietene. În Importanţa Cârtiţei, soţia lui Edi e internată pentru că e convinsă că au o cârtiţă în bucătărie, în ghiveciul de flori, şi nu-şi poate scoate asta din cap. În ultima bucată, Furtună într-un singur cuvânt, circarii Basil şi Ustachia plimbă un camion cu oglinzi care deformează şi al căror rol esenţial îl vom afla abia în final, când Promoroacă încearcă să se întoarcă în trecut cu ajutorul lor.
Augustin Cupşa se foloseşte însă d
