(Shabazz Palaces, Black Up, SubPop, 2011)
Ex Military, Tyler, The Creator şi – mai nou – Shabazz Palaces. Dacă nu m-aş fi fript zdravăn de vreo cîteva ori, aş trîmbiţa o revitalizare a rapului. Ishmael Butler, om pe la 40 şi-un pic de ani, e tata-mare în Shabazz Palaces. Cîteva hituri bunicele prin anii ’90, jazz-rap dintr-acela care s-a zaharisit repede şi care mai hrăneşte doar nostalgicii.
A rupt-o cu stilul ăsta încă de pe-atunci, iar acum livrează un album pestriţ şi înşelător: beat-urile nu dau cu pumnul, rimele nu caută să epateze, flow-ul e relaxat (în cea mai mare parte). Nu tocmai agitprop pe sistem Public Enemy, adică. Muzică de dat din cap, sigur, dar nu în încercarea de-a sparge mai ştiu eu care zid.
Continuarea e aici.
(Shabazz Palaces, Black Up, SubPop, 2011)
Ex Military, Tyler, The Creator şi – mai nou – Shabazz Palaces. Dacă nu m-aş fi fript zdravăn de vreo cîteva ori, aş trîmbiţa o revitalizare a rapului. Ishmael Butler, om pe la 40 şi-un pic de ani, e tata-mare în Shabazz Palaces. Cîteva hituri bunicele prin anii ’90, jazz-rap dintr-acela care s-a zaharisit repede şi care mai hrăneşte doar nostalgicii.
A rupt-o cu stilul ăsta încă de pe-atunci, iar acum livrează un album pestriţ şi înşelător: beat-urile nu dau cu pumnul, rimele nu caută să epateze, flow-ul e relaxat (în cea mai mare parte). Nu tocmai agitprop pe sistem Public Enemy, adică. Muzică de dat din cap, sigur, dar nu în încercarea de-a sparge mai ştiu eu care zid.
Continuarea e aici.
