Boală veche

Iată ce aflăm din memoriile lui Lupu Kostaki publicate în revista ISTORIE ŞI CIVILIZAŢIE, numărul 23, din luna august: „Din cauza moravurilor orientale şi a politicianismului, majoritatea funcţionarilor noştri nu îmbrăţişaseră cariera ca vocaţie şi prin merit, ci cu sprijinul acestui politicianism, avansând prin servilism şi hatâr. Faţă de contribuabil n-avea – nu o are de altfel nici azi – conştiinţa datoriei, neinteresându-l decât să se facă plăcut superiorului său şi influentului ce-l susţine. Funcţia nu-i o datorie de împlinit, ea este doar adăpostul care să-i asigure funcţionarului şi familiei sale existenţa şi confortul. Prin această stare se ucide încrederea contribuabililor în drepturile lor, iar funcţionarii devin nişte paraziţi fără caractere, capabili doar de încurcături, deoarece sunt gata în orice moment să se dezică pentru a fi pe placul şefului înaintea căruia se află.” Dacă n-am şti că memorialistul se referă la situaţia României în Primul Război Mondial, în timpul ocupaţiei germane, am fi convinşi că aici avem de-a face cu o descriere exactă a stării de lucruri de astăzi. Aşadar, nepotismul, servilismul şi dispreţul faţă de cetăţeni reprezintă o boală veche în cazul funcţionarilor publici de la noi. Veche şi, se pare, fără leac.

Lumea la televizor

Cronicarul a urmărit (şi nu s-a mirat!) o ştire transmisă de televiziunile noastre. Undeva, în judeţul Dolj, într-un sat de pe lângă Craiova, s-a răsturnat un camion încărcat cu nu contează ce produse. Imediat, rromii din zonă au năvălit şi au furat tot (au golit maşina, fără să ţină cont de protestele sfioase ale poliţiei locale). Cam în aceeaşi perioadă, tot la televiziune, se transmitea un bilanţ făcut de oficialităţile nipone: după dezastrul pe care l-a suferit această ţară, populaţia a predat/ a înapoiat păgubaşilor sau autorităţilor stat