Exoticul unei țări insulare înseamnă entuziasm, noutate, lux și distracție. De acord. Dar, în multe dintre ținuturile tropicale, luxul și voia bună par a fi închise ermetic în interiorul resorturilor de 4 și 5 stele.

Am fost în Republica Dominicană în urmă cu o săptămână. La început nu mă bătea gândul să scriu ceva despre această destinație, dar una dintre excursiile în care am mers, chiar a doua zi după ce am ajuns pe insulă, și-a lăsat asupra mea o amprenta și a fost una departe de orice ține de optimismul anotimpului trecut. În urma acelei excursii atmosfera magică prezentă la hotel a intrat subit într-un con de umbră. N-am ales poate nici eu opțiunea cea mai bună, o excursie care să-ți ofere timp să stai, să vezi cum o duce un dominican obișnuit (am fost în drumețiile mai convenabile, din toate punctele de vedere- preț, importanță, distracție).

Varianta cu exploratul unui ținut din zonă, la volanul unui buggy, m-a convins din prima, și zic eu, a meritat.

Băștinașii pe care i-am întâlnit la marginea drumului sau pe care i-am văzut pe plantațiile de bananieri trăiau în condiții mizere. Barăcile din scânduri și tablă, multe dintre ele și dărăpănate, adăposteau copii, părinții acestora și uneori chiar animalele din dotare. Erau văduviți de tot ceea ce înseamnă civilizație: apă, curent, etc.

Oamenii aceia trăiesc exclusiv de pe urma culturilor de bananieri, trestie de zahăr, arbori de cacao și cafea sau producție de trabucuri – aceștia fiind cei mai norocoși. Pe de altă parte, a fost interesant să văd cirezi de vaci, hrănindu-se la umbra unui palmier.

Am participat vreme de câteva minute la procesul de obținere a cafelei, în metoda tradițional-dominicană. Și pentru că aveam temă de casă, am trecut și pe la standul cu realizarea manuală a țigărilor de foi. Un pachet care conține zece țigări de foi a costat 10 dolari, prețurile băștinașilor