„Când te vei hotărî să faci un lucru, lucrul, îl vei izbuti, şi lumina va străluci pe toate drumurile tale”, a spus Iov. Citind asta, mintea ne poate spune automat: „Nu-i adevărat, am o mie de exemple care dovedesc contrariul! Eu m-am hotărât să mă căsătoresc, dar găsesc numai bărbaţi sau femei care nu-mi plac”. Iar altul poate spune: „Eu am hotărât să am bani mulţi, dar nu-mi reuşeşte nimic, sunt tot sărac şi toate drumurile mele par blocate”. Mintea vine mereu să ne contrazică. Mintea aduce argumente pentru toate isprăvile, pentru toate eşecurile şi pentru tot răul. Mintea spune continuu „nu se poate”, „nu-i bine”, „poţi hotărî tu să fii savant, dar nu vei izbuti niciodată”.
Când spun că mintea se opune deciziilor noastre mă gândesc la cauza eşecului, nu la ceea ce mintea crede a fi cauza eşecului. Lumea care se pune de-a curmezişul pe drumul pe care Iov vede că Soarele poate străluci devine argumentul pe care mintea ni-l aduce pentru a ne spune că nu putem face ceea ce hotărâm. Se poate ca mintea să ne spună că astrele sunt defavorabile, astrele vibrează împotriva noastră. Unora mintea le spune că-i de vină karma, adică păcatele strămoşilor şi din lume se iveşte un cunoscător care confirmă: „Nu reuşeşti să faci nimic în viaţa asta, nimic parcă nu-ţi iese. De vină-i karma. Mama ta, bunica ta, x, y sau z au păcătuit, aşa că din cauza asta eşti blocat”. Mintea noastră găseşte argumente pentru eşec şi în psihologie; ea poate spune că ai avut o copilărie nefericită, că ai fost traumatizat, că mama sau tata te-au părăsit şi din cauza asta... nu-ţi iese nimic. Mintea te convinge că nu eşti în stare să duci un lucru până la capăt, cum te convinge că spusele lui Iov sunt citate simpatice, încurajatoare, dar nu merită să încerci, să testezi, să înţelegi şi să aprofundezi puterea propriei hotărâri, a propriei decizii.
Despre asta vorbeşte Iov; despre putere
