Baletul Național din Chile nu e pentru prima dată în România – în urmă cu cîțiva ani, Carne de aire, omagiu adus lui Pablo Neruda, era reprezentat la Sibiu, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru. Adus la București, Sibiu, Cluj și Timișoara de către JTI (și parte, de astă dată, din programul Festivalului Enescu), Noche Bach nu e o producție proaspătă – premiera a avut loc în 2005 –, însă, se spune în presa din Chile, autorul spectacolului și, în același timp, director artistic al companiei, Gigi Căciuleanu, consideră Noaptea… ca fiind demnă de un mare festival. Fără îndoială că numele lui Gigi Căciuleanu face onoare oricărui mare festival – e totuși cît se poate de discutabil cum se face că spectacolele Baletului Național din Chile se întîlnesc atît de (nimic altceva decît) tangențial cu ceea ce același coregraf lucrează în România. Corpurile în Noche Bach sînt în perfectă condiție fizică, sînt dansatori cu aparentă excelentă pregătire în dans clasic și modern, au expresivitatea teatrală care să dea viață fețelor, ochilor, zîmbetelor, dar dincolo de asta e matematică – matematica pură marca G. Căciuleanu. Iar matematica în cauză nu e o metaforă.Conciertos (Concertele Brandenburgice 3 și 5, dirijate de Karajan) și Cántico (Jesus bleibet meine Freude a capella) sînt cele două părți ale Nopții Bach. Despre cea dintîi, Căciuleanu spune că trimite la Șirul lui Fibonacci, iar despre cea de-a doua, că se inspiră din Cîntarea Cîntărilor. Șirul lui Fibonacci este o structură matematică foarte specială în care fiecare număr reprezintă suma celor două numere anterioare, începînd cu 0 și 1, cu cît e mai mare valoarea unui număr, cu atît apropiindu-se două „numere Fibonacci“ consecutive din șir de corelația supremă (așa-numita sectio aurea, atît de dragă pictorilor renascentiști și mai ales lui Leonardo da Vinci). Șirurile Fibonacci se construiesc și deconstruiesc s