E obligatoriu ca următoarea ediţie a «Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române» să ia măsuri pentru democratizarea limbii române.

La fiecare sesiune de Bacalaureat, perlele lingvistice ale candidaţilor fac furori în media din România. Greşelile de limbă sunt inventariate, îngroşate şi-napoi la lume date, spre a sluji drept pilde altor loaze, ce-i drept, cu Bacul luat, doar fiindcă n-au prins, la vremea lor, exigenţele din 2011.

Denunţând brutalităţile la care e supusă limba, presa de la noi comite însă o eroare aproape similară celor pe care le fac picaţii din sezoanele vară-toamnă. Practic, perorăm în gol, întrucât cei pe care îi vizăm nu citesc, nu ascultă şi nu văd lecţiile noastre sforăitoare. E limpede că tinerii de azi nu citesc presa tipărită, în mediul virtual par să prefere socializarea, matrimonialele şi pornoşagul tabloidelor, iar la televizor urmăresc numai emisiuni în care oamenii vorbesc la fel de stricat româneşte. Or, în condiţiile în care amatorii de limbă literară - cea în care, teoretic, ar trebui să se exprime jurnaliştii din toate mediile - sunt tot mai puţini, dovadă cifele de audienţă, presa română s-ar cuveni să devină ceva mai flexibilă. Cu alte cuvinte, să se exprime pe înţelesul unui public neinteresat pe moment, dar care poate fi atras de presă dacă aceasta va renunţa la trufia academică.

Un modest exemplu, care demonstrează ce simplu ar fi, dacă n-am complica noi totul: în locul formulelor clasice privind promovabilitatea la a doua sesiunea Bacalaureatului, presa ar putea folosi titluri de genul „Decât 4.000 de contestaţii la Bac". Enunţul va deveni mult mai atrăgător şi nu va mai îndepărta publicul larg, mulţumit că, în sfârşit, cineva se adresează simplu, clar, aşa cum vorbeşte aproape toată lumea. Tot sub semnul dorinţei celor mulţi, vor fi admise şi licenţele de tabloid (varianta „limba noast