Pe bloguri, pe reţelele de socializare se discută intens şi pătimaş gafa deputatei PL, dna Ana Guţu, care, într-un interviu recent, s-a referit într-o manieră depreciativă la adresa viceministrului de Externe Natalia Gherman.
Ceea ce o face pe dna Gherman inaptă pentru funcţia de preşedinte al ţării este, după părerea Anei Guţu, faptul că mama acesteia este rusoaică, iar ea, ca politician liberal, s-a săturat de această situaţie. Mai ales că, pe lângă numitul „defect genetic", viceministrului i se poate imputa şi... paternitatea dinastică: Natalia Gherman este fiica primului preşedinte moldovean Mircea Snegur.
De ce a vorbit Ana Guţu în aceşti termeni despre o persoană al cărei nume a fost vehiculat ca o posibilă soluţie de depăşire a crizei politice din Moldova? De ce nu a invocat calităţile profesionale, competenţa, studiile, experienţa diplomatică... - aspecte care ar fi cântărit mult mai convingător pentru o fişă a candidatului?
Și ar mai fi o întrebare: de ce, pe lângă multele divergenţe şi altercaţii care zguduie Alianţa, trebuiau puse pe tapet şi delicate chestiuni de apartenenţă etnică, şi asta într-un teritoriu - Republica Moldova, un adevărat „melting pot" post-sovietic - în care avem numeroase familii mixte şi relaţii interetnice tensionate?
A căuta „puritatea sângelui" este nu numai o tentaţie reprobabilă în lumea modernă şi democratică, dar şi o preocupare descalificantă pentru un intelectual.
E profund regretabil că doamna Ana Guţu - profesor universitar - a avut un asemenea derapaj, care o transformă într-o ţintă uşoară pentru oricine şi în special pentru şovinii „internaţionalişti" din Moldova, oferindu-le de bună voie şi nesilită de nimeni „muniţie" propagandistică.
Nu apartenenţa etnică reprezintă un criteriu relevant pentru evaluarea unui om politic, ci competenţa, gradul de cultură, loialitatea faţă de interesu
