Copii crescuţi pe asfalt, care confundă raţa cu gâsca şi calul cu măgarul, merg prima dată la fermă. În comuna Pantelimon funcţionează din 2009 „Ferma Animalelor“, un loc în care copiii de la oraş, români şi străini, vin însoţiţi de profesori sau părinţi.
E o dimineaţă obişnuită la „Ferma Animalelor". Cocoşii cântă încă, deşi soarele e deja sus. Raţele înoată agale în iazul înconjurat de sălcii. Viţeii îşi aşteaptă biberoanele cu lapte, caprele şi oile îşi mestecă molcom fânul, iar porcuşorii vietnamezi aleargă bezmetici prin ţarc şi dau din coadă ca nişte căţei, sub privirile aruncate peste gard de struţii cazaţi vizavi. La ora 10 fix, liniştea e spulberată de vreo 20 de copii care au venit de la Bucureşti, cu educatoarele. Decibelii urcă brusc, aricii se fac ghem, iepurii ciulesc urechile.
La fermă se găsesc de la găini, gâşte, oi, cai şi capre până la porci vietnamezi
La ţarcul struţilor: „ia uite ce curcan mare!"
Turul începe cu o vizită la ţarcul poneilor, pe care copiii sunt încurajaţi să-i hrănească. „Ia şi de la mine căluţule!", zice o fetiţă şi întinde un smoc de paie lui Floricel, un mânz tuciuriu. Ani, una dintre angajatele fermei, este ghidul copiilor şi le dă informaţii despre fiecare animal. De pildă, când copiii observă că porcuşorii vietnamezi „sunt cam murdari", ea le spune că animalele se tăvălesc în noroi ca să se răcorească. Dar, de cele mai multe ori, Ani întreabă şi tot ea răspunde. „Ce facem din părul porcului? Periuţe de dinţi!". Când ajung la ţarcul struţilor, copiii exclamă: „Ia uite ce curcan mare!"
Copiii văd cum se mulge vaca, automat
Majoritatea sunt copii crescuţi la bloc, şi doar puţini mai au bunici la ţară, deci asemenea excursii sunt bine-venite. „Am fost şi la Zoo, şi la olărit. Îi ducem peste tot. Adevărul e că le prinde foarte bine. Ei fac cu greu diferen
