Prin actuala prezenţă în Festivalul internaţional George Enescu a notabilei formaţii camerale din LAUSANE condusă de CHRISTIAN ZACHARIAS, beneficiem de un weekend Robert Schumann (1810- 1856).

Alegerile repertoriale ale celor trei concerte au urmărit varietate în contextul stilistic (cât este posibil la Schumann), noutate – lucrări mai puţin cântate în stagiunile noastre –, popularitatea unor opusuri. Nu este de neglijat contactul cu virtuozitatea instrumentală, prioritare fiind, evident, evoluţiile pianistului Christian Zacharias (îl prefer în această ipostază).

În posteritate, Schumann a intrat prin creaţia dedicată liedului, simfoniei, pianului, aceasta din urmă izvorâtă şi din înfl ăcărata iubire faţă de soţia lui, Clara, fiica profesorului de pian al compozitorului, una dintre cele mai înzestrate concertiste ale vremii.

Introducere şi Allegro de concert în re minor, op. 134, scris în 1853, este dedicat lui Johannes Brahms, prieten apropiat al familiei muzicianului: o partitură de scurtă întindere (cca. 8 minute), strălucitoare, cu frumuseţe melodică (tema principală a introducerii este minunată). Un "aperitiv muzical" foarte potrivit în deschidere de concert şi ciclu Schumann.

Concertul în la minor pentru violoncel şi orchestră, op. 129, are o particularitate a construcţiei: cele trei mişcări – Allegro (Nicht zu schnell, la minor), Adagio (Langsam, mi major), Final, vivace (la minor, la major), sunt interpretate fără pauză între ele. Prima parte – în formă de sonată–, expune momente contrastante: generozitate calmă, ritmuri sincopate, dramatism (în dezvoltare). Fără cadenţă se intră în mişcarea mediană – formă de lied, dominată de cantabilitate meditativă. Revenirea la tema iniţială din Allegro, tranzitează către finalul concluziv, solicitant pentru virtuozitatea solistului, căruia îi este rezervată totuşi o cadenţă