Am aflat de curand ca dl Antonescu viseaza la o Romanie elitista. Un vis frumos, in care Traian Basescu nu apare nici in rol de cosmar si in care dl Antonescu pare sa isi fi regasit adevarata vocatie: cetatean simplu. Cum asa ceva nu o sa se intample, spunem si noi ca batranii satului: "Vise de noapte taica!".
In mod curios, visul liderului penelist coincide cu dorinta aproape seculara a poporului roman de a sti ca in fruntea tarii se afla oameni deosebiti, la care merita sa casti gura, indiferent de postul de televiziune la care sunt invitati, pentru noianul de cunostinte, dar, mai ales, pentru probitatea morala, fara de care nu putem vorbi de elite. Adica ceea ce lipseste la multi dintre politicienii Romaniei, care nu se sfiesc sa il citeze pe Seneca, pentru a proteja o clasa asociata de cei mai multi dintre noi cu cea fanariota.
Folosind arta retoricii in care altadata parea sa fie expert, liderul penelist, incearca azi, sub metafora visului, sa ne vanda pielea ursului din padure, dar fara sa vrea, atinge unul dintre cele mai spinoase subiecte ale societatii romanesti dintotdeauna: educatia.
Un termen pe care aproape toata lumea il asociaza cu cei 7 ani de acasa si mai putin cu sistemul pedagogic pentru care, fie vorba intre noi, romanii nu au facut niciodata o prea mare pasiune, dupa cum amintea si nemuritorul Creanga: "Daca-i cal sa traga, daca-i popa sa ceteasca, daca-i copil sa se joace".
O conceptie pe care o regasim si azi in lumea satului pentru ca nimeni nu a depus nici cel mai mic efort sa o schimbe, ba s-ar putea spune ca dimpotriva. Pe aceasta linie se pot inscrie si actiunile d-lui Funeriu, care intr-adevar, scoate gunoiul de sub pres, dar solutiile propuse sunt insuficiente, sau inadecvate pentru a inlatura mediocritatea predominanta din sistemul educational romanesc.
Dealtfel, ar fi si impos
