Fixati pe principiul cotei unice, care trebuie sa fie la fel de neclintita precum gravitatia sau tabela lui Pitagora, multora li se pare ca este anormal ca un Voiculescu-Felix sa aiba parte de aceeasi cota de impozitare cu cea al lui nea Ghita Pitpalac, culegatorul mucurilor de tigara de pe trotuar.
Le-a dat apa la moara si guvernul, intrucat, simtind ca i se goleste punga pe timp de criza, n-a ciupit din profiturile bogatasului Vintu, ale huzuritului Gigi sau ale altor imbuibati.
Insusi presedintele Basescu, cand vorbeste de la Palatul Cotroceni, ne face sa credem ca guvernul abia asteapta sa-i arda la buzunare pe moguli si pe ghiftuiti, dar, cand ajunge la Palatul Victoria, ii altoieste doar pe functionari si ii ameninta numai pe pensionari.
Argumentul suprem este cota unica. De asta nu te atingi fara sa calci Europa pe batatura, fara s-o enervezi si fara sa-ti aprinzi paie in cap, intr-un moment cand nici macar nu te-a intrebat cineva cat e ceasul.
Cota unica are doua motivatii mari si late, amandoua cu efecte spectaculoase la noi, unde scopul principal este sa-i ajungem din urma pe altii care au fost dintotdeauna inaintea noastra.
Cele doua motivatii ale cotei unice
Prima motivatie este legata de colectarea impozitelor. Anterior, sistemul complicat de impozitare facilita sustragerea contribuabililor, fie prin arta ingineriilor financiare, la care noi suntem dintotdeauna inaintea altora, fie din cauza impozitelor ajunse atat de mari, incat calculul economic arata ca e mai convenabila spaga.
Din prima zi, cota unica s-a dovedit mai tare decat ingineriile si chiar decat spaga, iar, la aplicarea ei, colectarea impozitelor crescuse cu 27%, ceea ce nu trebuie neglijat.
A doua motivatie a cotei unice este cea a profitului reinvestit. Adica, ramanandu-i intreprinzatorului un pr
