Președintele Partidului Național Liberal, Crin Antonescu, vrea să intre în istorie. El speră ca la viitoarele alegeri prezidențiale să ocupe scaunul lăsat gol și cald de detestatul Băsescu. Sursa: VLAD STĂNESCU

Mă tem însă că se va întâmpla după zicala lui Creangă: ”Doamne, apără-mă de prieteni, că de dușmani mă apăr și singur...” Concentrat cu toată forța diamantină a urii sale asupra păpușii de ceară băsesciene, în care înfige ac după ac, Antonescu nu prea mai e atent în ultimul timp la subtilele mișcări de învăluire ale dragilor săi tovarăși și pretini din opoziție. Nu de la viitoarele alegeri încolo se va juca soarta atelajului eterogen USL, ea a început să se joace din clipa înfăptuirii sale, și primele semne despre cine va câștiga și cine va pierde sunt deja evidente. Într-un fel, nici nu e nevoie ca domnul Antonescu să devină președintele țării ca să intre în istorie. El a și intrat deja ca președintele PNL care a înjosit cel mai tare ideea liberală de la Gheorghe Tătărescu încoace. E adevărat, înaintea sa primulministru Tăriceanu a guvernat și el cu sprijin de la PSD, și până la urmă marea schismă a dreptei românești de la el pornește, dar Tăriceanu n-ar fi îndrăznit niciodată să pactizeze cu dușmanul, trădându-și propria ideologie, propria clasă socială, propriii alegători în felul în care a făcut-o succesorul său la președinția partidului. Practic tot ce a făcut Crin Antonescu, de la venirea sa la conducerea partidului, a fost spre ruina acestuia, spre compromiterea ultimului partid istoric care mai înseamnă ceva. E adevărat, președintele Băsescu nu i-a prețuit niciodată prea tare pe liberali și a încercat să-i dezbine. Am comentat la timpul său, în mod negativ, schisma produsă de el când a smuls o parte dintre liderii liberali formând PDL. Mi-am arătat mereu regretul că gruparea Stolojan, Valeriu Stoica, Sever Voinescu, Cristian Preda și alții s-a ali