Citeşte coloana asta şi dă repede pagina, ca s-o descoperi pe Oana Bogdan, o arhitectă româncă stabilită la Bruxelles în 1999, când a ajuns acolo la studii.

Până să întâlneşti faţă în faţă oameni ca ea, „migraţia creierelor luminate" pare un clişeu de mâna a treia. La 34 de ani neîmpliniţi, Oana Bogdan e însă unul dintre românii care, odată plecaţi să se şcolească peste hotare, au ales să rămână şi să facă treabă bună pentru alţii. Din păcate pentru noi.

A ajuns în Belgia în anul patru de facultate, cu o bursă Erasmus pe un an. Pentru că i-a plăcut ce a găsit acolo, şi-a prelungit şederea cu încă unul. Şi pentru că de data asta nu mai beneficia de bursă, s-a văzut obligată să lucreze în diferite birouri de arhitectură pentru a se întreţine. A absolvit în paralel două facultăţi, una la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu", din România, alta, la Universitatea Catolică Leuven, din Belgia.

Cu două diplome la mână, Oana a rămas să lucreze în Belgia, iar în 2007 a fondat, împreună cu asociatul ei, Leo Van Broeck, un birou internaţional de arhitectură. Am întrebat-o de ce a plecat la Bruxelles, având în vedere cât e de lucru în România. Mi-a închis gura cu asta: „Nici când am hotărât să rămân în Belgia, nici acum, nu cred că e nevoie de mai mulţi arhitecţi care «să facă treabă» în ţară. România are nevoie de politicieni înţelepţi, care să se lase sfătuiţi de specialişti fără culoare politică. Numai aşa se poate «face treabă» în România".

PS: Dacă vrei s-o cunoşti pe Oana Bogdan, e bine să ştii că va susţine o conferinţă la Bucureşti, spre sfârşitul lunii noiembrie. Te voi anunţa negreşit data exactă şi locul, ar fi şi păcat s-o ratezi.