Imediat după Revoluţie, fostul mare pugilist Leonard Doroftei cerea sfaturi de viaţă de la ziariştii din Ploieşti. Nu ştia ce e mai sigur pentru viitorul său: meseria de turnător în uzină sau cariera sportivă.
Leonard Doroftei, unul dintre cei mai mari pugilişti pe care i-a avut România, a trecut prin momente de cumpănă în degringolada zilelor de după Revoluţia din decembrie 1989. În ediţia din 17 februarie 1990, ziarul „Prahova liberă", din Ploieşti, publica unul dintre primele interviuri pe care le-a acordat Leonard Doroftei, pe atunci în vârstă de numai 19 ani. Materialul cu pricina nu poate fi încadrat în nicio specie jurnalistică întrucât ploieşteanul Doroftei era cel care punea întrebări cu privire la viitorul său iar jurnaliştii locali răspundeau într-o manieră socialist-paternă. Iată dialogul:
"Nu ştiu cum e mai bine..."
„Prahova liberă": Spune, Doroftei, cu ce treburi pe la noi?
Leonard Doroftei: Am venit, poate-mi daţi un sfat...
În ce privinţă?
Nu ştiu, să mă mai ţin de box?
Cum adică?
Aud şi eu fel de fel de discuţii. Unii te-ndeamnă să continui, alţii zic să te ţii de meserie, că e mai sigur.
Într-adevăr, nu e simplu. Mulţi îşi pun astfel de probleme la această oră. Tu ai o calificare?
Am absolvit nişte cursuri de calificare. Sunt turnător. Adică am calificare pentru munca dintr-o secţie de turnătorie a unei uzine.
Prin urmare, ţi-ai asigurat pregătirea necesară pentru un loc sigur de muncă (n.r. - câtă naivitate!). Să spunem la „1 Mai" Ploieşti.
Tot aici sunt şi cu boxul.
Dar participi la antrenamente?
Am mai şi întrerupt, am început iar... Într-un timp se discuta să mă ia Steaua ori Dinamo. Dorinţa mea e să rămân în Prahova. Dar v-am spus, nu ştiu cum e mai bine...
Leonard Doroftei, în cazul tău lucrurile sunt totuşi mai clare: t
