Marti, 30 august, in fata Palatului Cotroceni.
Cateva sute de protestatari il intampina pe presedintele Romaniei, agitand cartonase rosii, drept "pedeapsa" pentru implicarea domniei sale in promovarea proiectului Rosia Montana. Jovial ca in vremurile bune, domnul Basescu a dorit sa stie de ce ridicam cartonasele, ca la fotbal. Si asa a inceput o dezbatere ad-hoc, pe trotuar, despre proiectul aurifer drag inimii sale. La intrebarea "ce va obtine statul roman din acest proiect?", domnul Basescu este tentat sa insiruie "beneficiile" pe care compania RMGC le afiseaza in spoturile publicitare, insistand pe locurile de munca ("4000"), dar il intrerupem, determinandu-l in cele din urma sa ofteze: "Daca statul ar fi negociat bine in 1997, luam si noi mai mult". Adevar grait-a presedintele, dar a uitat ca si domnia sa era ministru in anul de gratie 1997, cand colegul sau de partid, Radu Berceanu, ca ministru al Industriilor, a facut respectiva negociere, mai mult in avantajul sau propriu, decat al statului. La intrebarea "De ce nu organizati un referendum?", presedintele spune ca un referendum este greu de organizat, din pricina ca "multi nu stiu despre ce este vorba acolo". Oferindu-i-se argumentul ca orice referendum ar trebui precedat de o campanie de informare, presedintele recunoaste ca avem dreptate, de aceea se gandeste la posibilitatea organizarii unui referendum. Daca la inceput era sigur pe sine, dupa cum ii e felul, pe masura ce intrebarile si argumentele protestatarilor curg cu calm, coerent, logic si argumentat, locatarul de la Cotroceni pare sa-si piarda treptat din siguranta de sine. Defensiva nu dureaza mult insa, Traian Basescu se repliaza si spune ca observatiile Comisiei prezidentiale pentru patrimoniu pot suferi amendamente atunci cand este in joc "interesul public". "Ma gandesc mai putin la patrimoniu", spune presedintele, "atunci cand stiu ca
