Apăreau ca nişte fulgere scurte care o năuceau. Dureri de cap de câteva secunde care-i îngheţau sufletul. Uneori, nici nu-i mai venea să se mişte ca nu cumva durerea să o ia prin surprindere şi să o lovească în creştetul capului. În decembrie anul trecut, Diana, o fetiţă de 8 ani care n-a fost bolnavă niciodată, a început să se plângă părinţilor că o doare capul. „Nici răcită nu-mi amintesc să fi fost. Era mereu vioaie, plină de viaţă, isteaţă”, îşi aminteşte mama ei.
Cu câteva zile înainte de Anul Nou, chiar de ziua Dianei, durerile au început să fie din ce în ce mai ascuţite. Ţineau nu mai mult de un minut, dar reprizele se îndesiseră. De Sărbători nu lucra mai nimeni şi părinţii au decis să amâne controalele amănunţite pentru luna ianuarie. În noaptea de 4 spre 5, familia Farkas a trebuit să cheme Salvarea: durerile deveniseră insuportabile. După câteva zile şi după ce medicul de familie din Turda i-a trimis la Cluj, în urma unui RMN, Diana a fost diagnosticată cu tumoare cerebrală şi hidrocefalie. Fetiţa a fost operată pentru a i se scoate lichidul, dar doctorii au spus familei că, mai departe, şansele copilei sunt foarte mici, căci tumoarea e în trunchiul cerebral şi nu se poate interveni. Familia s-a zbătut în continuare, neputând să accepte că pentru fiica lor nu mai există nici o şansă. La recomandarea unor medici, i-au făcut rost fetiţei de un medicament din străinătate, deşi posibilităţile materiale le sunt mici.
Din păcate, Diana n-a răspuns la tratamentul cu citostatice. Nici şedinţele de radioterapie nu au dat vreun rezultat, iar tumoarea a rămas încleştată de creierul fetiţei. Doctorii vorbeau deja de şanse de viaţă de maximum doi ani. Încet-încet, starea Dianei a început să se degradeze. Curând, copilul n-a mai putut să meargă, orice efort fiind mult prea solicitant. Acum, Diana stă în pat toată ziua, mănâncă mâncare pasa