Ca o mana de oameni din Bucuresti - jurnalisti, patroni de fotbal, afaceristi si cativa norocosi ai clasei de mijloc - se strange in jurul Arenei Nationale pentru a se inchina in fata unei brazde, e o realitate pe care nu putem sa o negam, insa pe care tindem sa o extindem asupra intregii tari.
Sau, din cauza careia, avem tendinta de a uita de adevarata Romanie, de ceea ce ne definiste intr-o proportie infinit mai mare decat sclipirea aparenta a unei banale arene fotbalistice. Cu atat mai rau pentru noi!
Rar am fost tentat sa ma agat de subiecte ce exprima drame particulare ale unor familii pentru a extrage din ele vreun general oarecare. Orice astfel de extrapolare sunt constient ca este o nedreptate poate la adresa noastra, a tuturor. Subiectul femeii din Barlad insa, care si-a dus cei doi nepoti la orfelinat si i-a abandonat acolo, invocand faptul ca mananca prea mult si sunt obraznici si astfel ii zdruncina si mai mult linistea si sanatatea ei, imi pare de o cruzime demna de vremurile de inceput ale omenirii.
Daca nu ar fi existat imaginile care sa exprime si mai crud cinismul femeii, poate ca nu ar fi fost intr-atat de impresionat cazul in sine. "Nu-i mai vreau, sunt obraznici, mananca toata ziua, aici macar au tot ce le trebuie! Eu vreau sa traiesc linistita, cate zile mi-au mai ramas", le spunea bunica celor doi copii reprezentantilor Protectiei Copilului din Barlad. In ciuda violentei bunicii, copiii alearga dupa ea plangand, spunand ca nu vor sa ramana la orfelinat.
Sa nu diabolizam mai mult decat e omeneste posibil - in inregistrare se vede si se aude cum, la un moment dat, femeii ii tremura glasul in pragul plansului si i se umezesc ochii. Spunea ea - este prea greu: mama lor a plecat in Italia, nu a mai dat niciun semn, nu o intereseaza soarta propriilor copii, iar ea nu are bani ca sa-i mai hraneasca. Asa c
